29 septembrie 2012

INTRO


Am două site-uri şi opt blog-uri cu orice altceva decât propriile-mi gânduri. Nu-mi place să scriu în timpul liber, o fac destul pe bani. Mai bine zis, pentru nişte bani, la normă. Nu pot să mă urnesc nici măcar pentru câteva rânduri pe messenger, iar forumurile le-am părăsit de mult. Pe mail primesc şi trimit doar poze haioase şi bancuri, iar pe Facebook intru numai ca să verific identitatea unor persoane. 
Însă, zilele trecute, la curăţenia de toamnă, am dat peste jurnalele din adolescenţă şi m-a plesnit o invidie ranchiunoasă pe pofta mea de scris de atunci. Astfel de jurnale au şi o funcţie documentară, merită scrise, atunci când le e vremea, ca să poţi reconstitui nişte realităţi, după ce le trece vremea. 
M-a surprins plăcut prolificitatea mea de acum 25 de ani, dar n-am de gând să mă întorc la stilul memorialistic, n-am căpiat. Blog-ul ăsta e despre ceea ce nu prea vorbesc. Niciun strop de ficţiune n-am de gând să pun în acest semipreparat de idei. Niciun cuvânt diafan şi nicio metaforă galeşă. Nici nu cunosc prea multe. Va fi un blog acru, greu de înghiţit. 

Camelia Onciu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu e interzis sa fiti nervos, dar este obligatoriu sa va exprimati corect!